Germania de Vest a castigat Campionatul European din Italia, invingand in finala nationala Belgiei. Cu nume precum Harald Schumacher, Karl-Heinz Rummenigge (declarat cel mai bun fotbalist european al anului) sau Hans-Peter Briegel in echipa, nemtii au luat-o pas cu pas si au cucerit in cele din urma titlul european. Asta desi favorita era Anglia, fiind condusa din teren de unul dintre cei mai buni fotbalisti din acele timpuri, Kevin Keagan. Marele absent a fost italianul Paolo Rossi.

In anul 1979, UEFA decide sa schimbe sistemul de calificare si de organizare al turneului final. Astfel, tara organizatoare, Italia, urma sa se califice direct in faza finala. Se trece de la patru echipe calificate la turneul final la sistemul cu opt formatii, care sunt repartizate in doua grupe de cate patru: Germania, Cehoslovacia, Olanda si Grecia in grupa A, respectiv Anglia, Italia, Belgia si Spania in grupa B.

Nemtii au inceput cu dreptul, dupa un succes la limita obtinut in fata Cehoslovaciei (detinatoarea trofeului) lui Zdenek Nehoda, scor 1-0, intr-un joc disputat pe Stadio Olimpico din Roma. Singurul gol al meciului a fost reusit de Rummenigge, vedeta lui Bayern Munchen marcand in minutul 57.

Pentru Germania a urmat apoi o remiza cu nationala Greciei, suficient pentru ca nemtii sa ajunga in marea finala. Olanda, care avea o echipa in tranzitie (desi regasim in lot nume ca Huub Stevens sau Ruud Krol), nu a reusit decat o victoria cu Grecia, fiind apoi invinsa de Germania, scor 3-2, intr-un joc care a avut loc la Napoli, pe celebrul stadion San Paolo.

A fost cel mai bun meci reusit de Klaus Aloffs (golgheterul turneului final, cu 3 goluri reusite), care a marcat toate golurile nemtilor, dar si partida in care a debutat celebrul Lothar Matthaus, care avea doar 19 ani. Lothar a inceput meciul ca rezerva, intrand pe teren in minutul 73.

Cehoslovacia a castigat bronzul la Napoli, depasind la penalty-uri reprezentativa Italiei (a fost 1-1 in timpul regulamentar, dupa golurile marcate de Jurkemik si Graziani). Cehii ar fi putut castiga mai devreme, insa s-au lovit de un portar aflat in zi mare, Dino Zoff.

In finala disputata pe Stadio Olimpico din Roma (arbitru a fost Nicolae Rainea), Belgia lui Vandereycken si Francois Van der Elst nu a rezistat in fata nemtilor, condusi excelent din teren de Bernd Schuster, care avea doar 20 de ani. Germania de vest s-a impus cu 2-1, marea surpriza s-a numit Horst Hrubesch (nu impresionase pana atunci, nu avusese vreo reusita pana in finala), care a marcat ambele goluri ale invingatorilor. Golul decisiv a fost reusit in minutul 88, la scorul de 1-1, dupa ce tot Hrubesch deschisese scorul in minutul 10. Belgia egalase din penalty in minutul 75.

Englezii s-au comportat modest, nereusind sa-si atinga obiectivul, calificarea in finala. Ei au remizat la Torino cu Belgia (1-1), pierzand apoi disputa cu Italia lui Gentile, Zoff sau Bettega, scor 0-1 (a marcat Marco Tardelli). Arbitrul partidei Anglia - Italia a fost romanul Nicolae Rainea.

"Nu cred ca am vazut vreodata un jucator atat de bun, a excelat, a fost cel mai bun din echipa, datorita lui s-au legat lucrurile si am castigat" (Schuster despre Hrubesch)

"Am fost bucuros cand am fost introdus in echipa, dar nu era vreo problema pentru mine daca nu jucam. Am castigat pentru ca am avut o echipa organizata si foarte ofensiva, cu multi jucatori de atac, cu Allofs si Rummenigge in spatele atacantului, am fost servit foarte bine de mijlocasi" (Hrubesch)