Franta a castigat titlul european chiar la ea acasa. Michel Platini (Juventus) a fost de departe cel mai bun om al turneului final (9 goluri marcate), fiind considerat si jucatorul european al anului.

Cand ai o linie de mijloc cu Platini, Tigana, Giresse si Luis Fernandez, ai toate sansele sa castigi un turneu final. Marea favorita, Franta, nu a lasat loc surprizelor, chiar daca a avut ceva emotii in drumul spre marea finala.

Platini si-a inceput "recitalul" inca din primul meci, cand a marcat singurul gol al meciului cu Danemarca, in minutul 78. Acesta a fost doar inceputul pentru Platini. A urmat victoria categorica cu Belgia, scor 5-0. Michel Platini a marcat de trei ori (o data din penalty), celelalte doua goluri fiind reusite de Giresse si Fernandez. Vedeta belgienilor, Enzo Scifo, n-a putut face minuni de unul singur.

Nici Danemarca nu s-a lasat mai prejos. Sarbii au fost si ei spulberati de nordici, tot cu 5-0, intr-un meci disputat in ziua in care a avut loc si Franta - Belgia (16 iunie).

Ultimul meci din grupe pentru Franta, o noua victorie. Un nou show marca Michel Platini. Francezii au invins Iugoslavia, scor 3-2. Dupa ce sarbii au deschis scorul si au condus astfel la pauza, Platini a reusit doua goluri in trei minute (59 si 62), iar Franta era in avantaj pe tabela. Nu a fost totul, pentru ca Platini a tinut sa rezolve si problema invingatoarei. A mai punctat o data (77), astfel ca reusita lui Dragan Stojkovic din penalty (84) nu a mai contat decat pentru statistica. Trei meciuri, trei victorii pentru Franta, care se indrepta incet, dar sigur spre castigarea trofeului.

Asadar, Franta s-a calificat in semifinale, alaturi de Danemarca. Din cealalta grupa au trecut mai departe Portugalia si Spania. Cotata cu sanse mari la trofeu, Germania de Vest a ramas acasa, la fel ca Romania, prezenta pentru prima data la un turneu final european.

Si au urmat semifinalele. Franta a intalnit Portugalia la Marseille (in fata a 55.000 de suporteri), iar Danemarca a primit replica Spaniei. Doua meciuri importante, practic primul obstacol important pentru trupa lui Platini. Francezii au depasit obstacolul, dar cu mari emotii. S-a intrat in prelungiri, pentru ca dupa 90 de minute scorul era egal, 1-1.

Din nou Michel Platini a facut diferenta. Portugalia a facut 2-1 in prelungiri prin Rui Jordao, insa Domergue a egalat. Cand toata lumea se gandea ca vor urma loviturile de departajare, talentul lui Platini a iesit din nou la suprafata si a marcat golul decisiv in minutul 119. Franta a invins cu 3-2 si s-a calificat in marea finala, unde a dat piept cu Spania lui Camacho si Carrasco, care trecuse la penalty-uri de Danemarca lui Laudrup.

Si a urmat finala de la Paris, de pe Parc des Princes. Franta nu avea cum sa rateze titlul in fata propriilor suporteri. Si nu l-a ratat. Dupa o prima repriza alba, Platini a rupt echilibrul si a marcat pentru 1-0. Intr-un final incins, Bellone a pus capat incertitudinii. Franta a invins cu 2-0 si a devenit campioana europeana.

Michel Platini: "Imi amintesc foarte bine de finala din 1984, pentru ca a fost primul titlu castigat de Franta, deci a fost un moment special pentru fotbalul si sportul francez. Am avut un turneu foarte bun, am fost superiori in toate meciurile. Pentru mine, a fost singurul turneu final in care nu m-am accidentat si am putut sa joc la nivelul meu maxim. In 1982 si 1986 am avut probleme. "

"E greu sa compari echipa noastra de atunci cu formatia care a castigat titlul european in 2000, deoarece jucatorii nu au fost aceeasi, iar sistemul de joc a fost diferit. Pot spune ca echipa din 2000 a avut mai multa experienta internationala, practic toti jucatorii evoluau in strainatate. In 1984, eram singurul fotbalist care nu juca in campionatul Frantei"